duminică, 5 decembrie 2010

POVESTEA A DOI ÎNDRĂGOSTIŢI

Pentru el a început ca o joacă,
Şi nu ştia cât rău o să-i facă,
A glumit şi a riscat
Viaţa ei cu-adevărat.
El a luat-o în glumă
Dar din păcate ea a luat-o de bună.
Acum nu ştim
Cine a suferit...în fine.

Totul a fost o iubire nevinovată,
Din ambele părţi apreciată,
Dar cum viaţa nu vrea să fie bună
A luat-o pe scurtătură.
Acest drum duce către suferinţă
Spre lucruri urâte precum amăgire.

El părăseşte fata…
Ce rost mai are,
Îşi vede de viaţă
Şi simte că o trăieşte.
Dar fata biata de ea,
Oricât ar încerca
Nu-l poate uita.

E un lucru uşor când spui ‘’uitare”
Dar de ce nu-l poate folosi fiecare?
De ce este atât de greu
Să ajungi acolo unde vrei,
De ce trebuie să dai peste ei?
Când zici că ai speranţă
Îţi dai seama că nimic nu merge în viaţă
Şi din nou cazi în depresie
Şi uiţi c-am fost nişte piese
Piesele unui şah
Care au sacrificat
Multe persone pentru a proteja
Acest lucru numit IUBIRE.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu